Altfel de marketing? Aceiaşi Mărie cu altă pălărie? De ce să-l mai fac şi pe ăsta? Cu ce mă ajută?

Răspundem pe rând la toate. În ordinea numerelor de pe tricou:
1. Ego marketing nu e un altfel de marketing. E marketing, doar că produsul eşti TU.
2. De ce să-l faci? Pentru că dacă nu eşti capabil să „te vinzi pe tine”, să-ţi promovezi abilităţile, aptitudinile, cunoştinţele, nu vei fi capabil să vinzi altceva.
3. Cu ce te ajută? Te ajută să „creşti”, să-ţi atingi obiectivele, să ajungi să fii ceea ce vrei să fii.

 Tot ceea ce trebuie să faci, e să-ţi acorzi mai multă atrenţie, să afli ce vrei, să afli ce „costum” ţi se potriveşte pe piaţa muncii. Pentru asta, e necesar în primul rând să aplici funcţiile EGOMARKETINGULUI, respectiv:
1. Să cercetezi piaţa şi să identifici nevoile de pe piaţa muncii.
2. Să te adaptezi la dinamica mediului.
3. Să satisfaci cerinţele pieţei cât mai bine.
4. Şi totul, ca să-ţi maximizazi beneficiile, că doar nu faci EGOMARKETING din filantropie. Nu eşti filantropul tău.

Iar teorie? Deloc. La concret. Trebuie să rezolvi problemele mixului de EGOMARKETING, cei 4 P.

Eşti PRODUSUL părinţilor, celor ce te-au învăţat (fie că-ţi place, fie că nu), al societăţii din care faci parte. Toţi au aşteptări de la tine, până şi societatea. Toţi te vor sus, iar dacă nu e aşa, celor care nu te vor acolo ar fi bine să le faci în ciudă. Prin urmare, când ţi-ai făcut primul CV? Când ai fost la primul interviu? Fii sigur că alţii au făcut-o mai repede. Grăbeste-te! De ce să te duci la un interviu când nu vrei un job? Simplu, te duci să vezi cum e un interviu. Te duci să faci greşelile pe care le-ai face mai târziu, probabil atunci când chiar ţi-ai dori un job.

PREŢUL e cel pe care-l vrei pentru ceea ce oferi. Dacă nu îţi ştii preţul, cine să ţi-l ştie? Când intri pe piaţă ai un preţ, nu eşti o marcă dar ceri un preţ. Tu cât ai plăti pentru marca „no name”? Problema nu-i că nu poţi cere un preţ bun deoarece nu eşti marcă, e cât de mult timp îţi trebuie până devii marcă? Cu cât mai puţin, cu atât mai bine pentru tine.

PLASAREA. Aici e aici. E mai uşor să te plasezi unde habitezi, dar ce-ar fi să habitezi unde te plasezi? Prieteni, familie, iubiri sau ... amintiri? Asta-i dilema. Dacă eşti sau nu dispus să pleci pentru un job departe de tot ceea ce azi te înconjoară decizi în funcţie de ce-ţi doreşti pe termen lung. Înainte să pleci, un sfat: încearcă să vezi jobul dinăuntru, ca să eviţi proverbul „afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul”.

PROMOVAREA sau comunicarea. Eşti cel mai bun produs, cu cel mai mare potenţial, eşti extraordinar. O ştii tu, mama, tata, prietenii ... Nu înseamnă nimic. Eşti zero, nu exişti pe piaţă. Nu tu şi ai tăi trebuie să ştie ce poţi, sau ce vei putea. Clientul trebuie să o ştie. Nu eşti Mahomed, deci nu va veni muntele la tine decât dacă-s alunecări de teren. Trebuie să te duci tu la munte, la client. Fii cu ochii pe ziare, pe ălea care trebuie, ălea cu oferte de job-uri, fii cu nasu-n site-uri specializate. Vânează firme de recrutare, nu aştepta până vor ajunge să te vâneze ele pe tine. Nu o vor face. Înebuneşte-i pe toţi cu CV-uri. Dacă faci toate astea fără să lupţi să-ţi mai pui câte un rând la CV, câte-o colaborare, o experienţă practică, o diplomă, un curs de perfecţionare, o participare într-un proiect etc., poţi să-ţi pui degeaba poza-n fişierele altora. Ai nevoie să îi cauţi şi să le arăţi că nu stai, că eşti proactiv, că vrei să creşti.

După atâta mixat, mă duc să-mi scriu în CV şi de această colaborare, de acest editorial. Voi staţi?